joi, 29 ianuarie 2015

Eva Precub - Interviu

Multumim, Eva pentru timpul acordat acestui interviu! Si iti multumesc frumos pentru urare! :*

Maine va asteapta un interviu cu Simona Stoica, autoarea seriei "Rephelimii".


Fara alte comentarii, va lasam sa cititi interviul! :)









1. Descrie-te in câteva cuvinte. 

Moldoveancă (cuminte) ajunsă ardeleancă (de 10 ani locuiesc în Cluj) care obsedează pe lucruri mărunte care altora le trec neobservate, îndrăgostită de cărţi, ploi, pisici, cafele amare, plimbări pe străzi de oraşe necunoscute, ceaţă, copaci, fotografii alb-negru, muzici şi somn.

2. De unde pasiunea pentru poezii? 

Fără îndoială, de la mama. Copilăria mi-a fost vrăjită de poeziile pe care mi le citea din volumele cu poeţii ei preferaţi, iar mai apoi de versurile pe care ea însăşi le scria, găsite, după mulţi ani, prin numeroase carneţele prăfuite.

3. Ce te inspiră să scrii poeziile? 

Mă inspiră tot ce face viaţa mea – A MEA, ca pe fiecare alt poet. Înfrângerile personale (toate asumate), visele şi visurile mele, muzica pe care o ascult, imaginile, senzaţiile, impresiile păstrate în minte încă din copilărie, oamenii dragi care la rândul lor creează lucruri minunate, Omul incredibil lângă care mă trezesc în fiecare dimineaţă. 

4. De ce poezii şi nu poveşti? 

Pentru că aşa mi-e natural. Mi-a intrat în obişnuinţă să creez o lume din doar câteva cuvinte, mi se potriveşte mai bine decât mi s-ar potrivi să dezvolt o idee în zeci, sute de pagini. Deşi am încercat, de fapt încă încerc, vei vedea într-un viitor răspuns din acest scurt interviu.

5. Ritualul tau înainte de a scrie? 

Nu am un ritual anume, pentru că nu sunt atât de disciplinată încât să reuşesc să îmi propun ca într-o anumită zi să scriu şi chiar să o fac. Procrastinez foarte mult şi mereu îmi spun că e un obicei prost la care trebuie să renunţ în curând. Tot aştept acel “curând”.
Nu pot să planific un spaţiu propice pentru “procesul creativ”, însă ştiu de de am nevoie: de linişte. Nu pot scrie dacă aud oameni în jurul meu povestind, nu pot scrie în cafenele sau în alte locuri publice, însă dacă se întâmplă să fie nevoie să scriu ceva ce nu poate fi amânat când sunt prinsă în tren, spre exemplu, îmi blochez ochii pe hârtie şi căştile în urechi, muzica fiind mai mereu cu mine.

6. Autorul şi cartea preferată? 

Cu siguranţă, cea mai grea întrebare pe care o primesc constant. Mi-e greu să aleg un autor, o carte, pentru că iubesc atât de multe volume diferite şi mereu apar altele noi. Voi spune că autorul meu preferat este unul pe care nu l-am cunoscut încă, iar cartea mea preferată este următoarea carte de care mă voi îndrăgosti. Şi aştept cu nerăbdare.

7. Un autor care te inspiră? 

Mă inspiră autorii cu vieţi dificile din care au ştiut ce merită exorcizat şi lăsat moştenire. De la teatru (am o afinitate pentru Sarah Kane, în special) până la poezie (de la Plath la al nostru Komartin) şi proză (Max Blecher  fiind cel care a rămas lângă mine de ani întregi). Nu am să dau nume pompoase, deşi este evident că multe dintre marile titluri ale literaturii mondiale se află printre preferinţele mele. Rămân la ce constituie pentru mine “acasă” în literatură, la ce s-a lipit iremediabil de mine.

8. Pregăteşti ceva in continuare? La ce se pot aştepta fanii? 

Pregătesc un volum nou, dar de data asta nu pot nici măcar să estimez când îl voi finaliza. Scriu şi renunţ la pasaje şi rescriu de prin 2007, va fi proză (aici e surpriza de care vorbeam mai sus).  Până când nu voi fi mulţumită de rezultat, nu cred că voi veni cu un alt volum de poezii. Sunt foarte hotărâtă să nu renunţ la povestea aceasta şi la personajele care îmi sunt tot mai dragi şi se conturează tot mai bine în fiecare an. Poate că va fi singurul volum de proză pe care îl voi scrie vreodată, aşa că am pretenţia de a nu fi uitat cu uşurinţă.

9. Te-ai gândit vreodată să scrii şi poveşti? 

Poveşti, sensul clasic al termenului, nu. Poate pentru copiii mei, dacă va fi cazul şi dacă vor fi la fel de pasionaţi de bizar şi de colţurile mai întunecate şi prăfuite ale vieţii ca mine. Ar fi mai degrabă poveşti de trezit copiii, şi nu de adormit :)

10. Un mesaj pentru fani.

Simpatizanţilor mei le-aş spune că aştept oricând o părere despre ce au citit din mine, fie o îmbrăţişare, fie o urecheală că i-am supărat. Şi să se înarmeze cu răbdare pentru volumul viitor. Vin cu promisiunea că va merita aşteptarea. Şi dacă se întâmplă să treacă pe stradă pe lângă mine, să nu se sfiască şi să-mi dea un ghiont, aş face cunoştinţă cu ei cu mare drag. Vouă mult spor în iniţiativa aceasta frumoasă de a promova literatura românească, iar ţie, Valentina, mulţi ani trăiţi frumos!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu